Cunoscuta si sub formularea de mare success ”Daca eu te las, nu te mai ia nici naiba!”, aceasta cugetare cu trecere la romani bag de seama ca a fost ridicata la rang de axioma… cel putin pana la proba contrarie.
Preferata de femei, dar mai ales de barbatii ce spun lucruri trasnite, sintagma isi face aparitia indiferent de materialul clientei, anihiland parca efectul metaforei ”Ce norocos am fost sa te intalnesc!” si intarind ideea ”Prost sa fii, noroc sa ai!”.
Carevasazica, doamnelor – la o analiza pe text – am putea deduce ca acesti concubini samariteni si milosi din fire isi fac pomana cu noi.
Pesemne intru iertarea pacatelor, printr-un efort colectiv cu iz de monogamie, manifestat printr-un nemarginit exercitiu de vointa.
Acela de a tolera in vietile lor o mana de femei care, oricum, ar primi aviz nefavorabil la export.
Pentru ca – vorba lor – in afara de ei nu le-ar mai lua nimeni.
Desigur, s-a intalnit hotul cu prostul si tot de atunci – iata! – s-am apucat si dansii de taiat somatii!
Altfel nu-mi explic popularitatea acestei lozinci astazi pe buzele tuturor.
Culmea, somatiile sunt din categoria ”fara drept de apel” sau ”fara cale de intoarcere”, si asta pe motiv ca riposta s-ar traduce simplu… printr-un proces minutios de casting.
Da, casting de barbati, a.k.a. apartinatori.
Acum, daca si tu ai luat deja la cunostinta ca ”de te lasa, nu te mai ia nici naiba” si ”tremuri de frica” la gandul acesta… atunci articolul acesta iti este dedicat.
Si asta din dorinta de a te asigura ca nu esti nicidecum singura. Ba din contra… afla ca te integrezi perfect in voluminosul grup.
Cum in care grup?
In grupul celor care ar putea declara deschise inscrierile inconstientilor voluntarilor urmatori, desigur. 
The post Daca eu te las… NU te mai ia nimeni appeared first on Andreea Ibacka.
